LOCALIZARE
Relieful și geologia
Este un relief accidentat, încadrându-se în specificul Munților Metaliferi, mai precis al zonelor deluroase – premontane
Specificul Muntilor Metaliferi
Munții Meteliferi constiue un masiv muntos situat în partea de S a Munților Apuseni.
Altitudinea maximă: 1170 m (vf. Fericeli).
Muntii Metaliferi, dispusi între culoarul Deva-Ormindea și Ampoi, între Valea Mureșului și depresiunea Brad, sunt formați din nuclee cristaline prealpine, sedimentar mezozoic (jurasic), flis cretacic, magmatite și subvulcanice neogene. De remarcat este faptul că o dată cu primul ciclu de sedimentare, se depun calcarele si se formează creasta mediană, gradul de dispersie al arealurilor carstice fiind ridicat. Cu toate că rocile calcaroase sunt dispersate, în arealul lor, relieful carstic este bine reprezentat (creste, abrupturi, chei spectaculoase, peșteri, poduri naturale). Munții prezintă frecvente forme de relief vulcanic, cu conuri distruse de eroziune. Sunt intens fragmentați de afluenții Muresului și Crișului Alb. Au numeroase depresiuni intramontane (Zlatna, Băița, Luncoiu, Visca, Ilia). Izvoarele minerale existente (Păuliș, Boholt, Hșrțăgani, Banpotoc, Rapolt, Bobâlna, Geoagiu Bozes, Băcîia) sunt rezultatul unor complexe fenomene postvulcanice. Pe stâncăriile calcaroase se dezvoltă tufărișuri de liliac și scumpie și pajisti de stâncărie.
Pantele sunt acoperite cu păduri de foioase. Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 4-8 grade Celsius și precipitațiile intre 1000-1200 mm/an. Fauna este reprezentată de: mistreș, iepure, căprioară, cerb, fazan, potarniche. Dintre pești se întâlnește: păstravul, lipanul, moioaga și scobarul.
Relieful specific comunei
Pe teritoriul comunei se întâlnesc versanți nu prea înalți, despărțiți de văi și depresiuni.
În zonele dealurilor înalte apar culmi submontane cu altitudini ce oscilează între 500 m si 900 m. Excepție de la regulă face Dealul Setraș, cu o înălțime de 1084 m. Alte dealuri sunt Duba și Bulzu, acesta din urmă fiind un masiv stâncos.
Varfurile Setraș (1084 m), Bulzu (708 m), Duba ( 969 m), Stogul (897 m), Măcrișului (972 m) Coasta Niculii (755 m), Cordurea (650 m) și Măgura Crăciunestilor străjuiesc comuna pe laturile N-V și S-V aidoma unor turnuri de apărare din zidurile unei cetăți.
Zonele depresionare sunt reprezentate de arealele Băița, Căinelul de Sus, Săliște și Trestia. Zonele de văi sunt cele care includ o parte din teritoriile satelor Ormindea, Hărțăgani, Crăciunești, Peștera și Barbura.
Zonele de luncă sunt întâlnite în satele Fizeș și Lunca.
Rezervația „Calcarele din dealul Măgura”
Rezervația a luat ființă în 1988 și are o suprafață de 120 ha, încadrată la categoria „rezervații naturale de interes național”. În prezent, este inclusă în situl „Măgurile Băiței” clasificată ca arie naturală protejată, de interes european.
Rezervația aparține din punct de vedere administrativ de comuna Băița, existinzându-se între localitățile Băița, Peștera și Crăciunești.
Importanța peisagistică a rezervației este susținută și de numeroase specii de plante și animale ocrotite: Galanthus nivalis, Leucojum vernum, Listera ovata, Vipera amodytes, Rhinolophus hipposideros, Rhinolophus ferrumequinum, Myotis blythii.
Custodele rezervației este Clubul sporturilor Montane Hunedoara (reprezentat de Alexandru Cornel), care beneficiază și de sprijinul Primăriei Băița.
Geologie
Structura geologica este cea specifică Munților Metaliferi.
Din punct de vedere geotehnic infrastructura terenurilor din teritoriul administrativ este dominată de roci calcaroase, bolovănișuri și argile marnoase. Spre comuna Vălișoara aceste argile își măresc concentrația în fier, devenind un pământ friabil, cunoscut sub denumirea de „terra rosa”, teren alunecos și dificil de stabilizat. Asemenea portiuni cu alunecări de teren sunt întâlnite la Hărțăgani, Greilești, Racăș, Ormindea și Peștera.
Rocile calcaroase surmonteaza rocile vulcanice aflate la mare adâncime. Acestea din urmă adăpostesc zăcăminte auro – argentifere precum și neferoase ca zinc, plumb și cupru.
Solurile
În zonele depresionare ale comunei predomină solurile silvestre brune și brune gălbui mai mult sau mai puțin podzolite.
În zonele de dealuri și premontane se întâlnesc solurile ruginii.
În zona pădurilor de fag solurile sunt cele brune de pădure slab acide, în cea a dealurilor acoperite cu păduri de gorun sau terenuri agricole – solurile gălbui sau brun-roșcate.
Pe teritoriul comunei sunt și soluri degradate ale căror cauze pot fi: tăierea nerațională a pădurilor, pășunatul practicat pe pante repezi, practicarea agriculturii pe terenuri improprii (din lipsa unor suprafețe adecvate pentru culturi). Toate acestea au dus în unele locuri la spălarea stratului fertil și, în zonele de deal, mai ales, la apariția unor formațiuni torențiale – ogașe, râpe, ravene și chiar grohotișuri.