Localități componente – Primăria comunei Băița, județul Hunedoara

LOCALIZARE

Localități aparținătoare

Teritoriul administrativ al comunei Băița este compus din 11 localități:

Băița – reședința de comună – este amplasată aproximativ în centrul teritoriului administrativ
Barbura – sat situat la 11 km de centrul comunei
Căinelul de Sus – 1 km
Crăciunești – 3 km

Fizeș – 5 km
Hărțăgani – 4 km
Lunca – 7 km
Ormindea – 4 km
Peștera – 8 km
Săliște – 2 km
Trestia – 3 km

Satul centru de comună, Băița se întinde de-a lungul DJ 706 A. Are 231 de case cu 559 camere de locuit și 497 locuitori. Aproape jumătate din locuințele din sat au instalații de alimentare cu apă potabilă.

Pe dealurile „Sfredel” și „Cornet” au fost identificate galerii de epoca romană folosite la exploatarea aurului. Pe șaua dintre cele doua vârfuri de deal a fost descoperită o așezare antică de mineri cu resturile a 20 de construcții. În vatra satului, în mai multe locuri sunt identificate urmele unor spălătorii de aur foarte vechi, databile din epoca daco-romană.

Satul Barbura

Satul Barbura este amplasat în partea de SE a comunei. Are 82 de locuințe cu 160 de camere de locuit. Numărul locuitorilor este de 200. Niciuna dintre locuințe nu are instalații de alimentare cu apă. Legătura cu satul Fizeș se realizează pe DC 23, iar cu satul Săliște, pe un drum lung de 5 km. Principala ocupație a locuitorilor a fost mineritul (pentru că din toamna anului 2006 se închide mina din localitate – ultima exploatare minieră de pe teritoriul comunei). O altă ocupație a sătenilor este creșterea animalelor.

Satul Căinelul de Sus

Satul Căinelul de Sus. Este amplasat în partea de V a comunei, în zona centrală a unității administrativ teritoriale. Satul este străbătut de DJ 706 A prin partea sa sudică. Are 194 de locuințe cu 468 de camere. 21 dintre aceste case au instalații de apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 548. În vatra satului a fost descoperit un topor mare din andezit, fapt ce dovedește prezența culturii Coțofeni din perioada de tranziție spre epoca bronzului. În localitate există o gură de mină și două halde de steril. Principala ocupație a locuitorilor a fost mineritul. În secundar, dar care tinde să devina o ocupație prioritară, este creșterea animalelor.

Satul Crăciunești

Satul Crăciunești. Este amplasat în zona centrală a comunei, pe DJ 706, între satele Băița și Fizeș, la distanșă de 2 km respectiv 3 km față de acestea. Are 130 de locuințe cu 272 de camere. Doar 11 case dintre acestea au instalații pentru apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 306.

Pe teritoriul satului sunt identificate urme de exploatare a aurului din epoca romană. În masivul calcaros din dreapta satului există trei peșteri – Peștera cu horn, Peștera mică și Peștera cu trei intrări – în care au fost descoperite urme de locuire succesivă începând cu paleolitic și continuând până în perioada prefeudală. Principala ocupație a locuitorilor este mineritul și lucrul în carierele de calcar. Fiind o zonă de deal neproductivă, însă cu multe pășuni, oamenii din partea locului se ocupă de creșterea animalelor. Satul are și o rezervație naturală – Calcarele din Magura Crăciuneștilor (Cheile Crăciunești).

Satul Fizeș

Pe teritoriul satului au fost descoperite un tezaur ce cuprinde 11 monede de bronz, emise de Împaratul Valentinian, urme ale exploatărilor miniere și substructuri de clădiri din epoca romana. Ca și în celelalte așezări ale comunei, principala ocupație a constituit-o mineritul, însă localnicii sunt profilați și pe creșterea animalelor.

Satul Fizes este amplasat în partea sudică a comunei, pe DJ 706, care străbate așezarea prin partea vestică a acesteia. Are 102 locuințe cu 207 camere. 12 dintre aceste case au instalații de apă potabilă. Populația satului este în numar de 212 persoane.

Satul Hărțăgani

Satul Hărțăgani. Are o rezonanță deosebită în istoria comunei, dar și o pondere în ceea ce privește populația. Este amplasat în zona nordică a teritoriului administrativ, pe DC 21 . Are 423 de locuințe cu un număr de 914 camere. 88 de case au instalații de apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 1108.

În sat există o ortodoxă nouă și una veche cu hramul „Buna Vestire” (sec. XVIII). În bisericuța veche, de lemn, la 1784 a intrat însusi Horea cu răsculații săi, îndemnându-i pe locuitori satului să îl urmeze. Pe teritoriul satului s-au descoperit urmele unor exploatări de aur ale perioadei romane în punctele „Măgura Băii” și pe Dealul „Cărbunarilor”. Se presupune că altele au existat în jurul galeriei „Sf. Andrei”, de unde provine o monedă de pe vremea lui Antoninis Pius. Primele mențiuni despre ținuturile aurifere ale Daciei, în care era inclus și Hărțăganiul le-a făcut chiar „părintele istoriei”, anticul Herodot. Se pare că romanii au cunoscut și apele minerale din zonă.

Relieful localității este foarte frământat, cu văi înguste și cu versanți cu declivități mari.

În sat nu există unități de producție iar ocupația de bază a locuitorilor este creșterea animalelor.
Pentru acest sat există o propunere de îmbunătățire a condițiilor de circulație și anume realizarea unei legături rutiere cu DJ 741 în localitatea Curechiu de pe teritoriul comunei Bucureșci.

Satul Ormindea

Satul Ormindea. Este amplasat în partea nord-vestică a comunei fiind traversat de DJ 706 pe direcția N-S, pe o lungime de 4 km. Are 309 locuințe cu 777 camere. 8 case au instalații de apă potabilă. Populația așezării este de 700 de locuitori. Este a doua localitate din comună ca număr de case construite și ca populație.
Principalele ocupații ale locuitorilor sunt creșterea animalelor, agricultura și mineritul.

Relieful localității amplasate pe Valea Orminzii este constituit dintr-un versant muntos care urcă până la culmea Vălișoarei.

Satul mai este cunoscut și prin țăranul Ioan Stoica din Ormindea care, se poate spune, că a făcut pionierat în aviație, precedându-i pe Vuia și Aurel Vlaicu. Între 1884 – 1901 Ion Stoica a construit mai multe modele zburătoare. Unul dintre ele a fost expus la prima expozitie a Asociației Pentru Literatură și Cultura Poporului Roman din Sibiu. La 1884, concepuse macheta unui aparat ce imita zborul păsărilor.

Satul Peștera

Satul Peștera. Localitatea este amplasată pe pârâul Peștera, în partea de vest a comunei Băița, la limita acesteia cu comuna Vălișoara. Satul se leagă de localitățile învecinate – Crăciunești și Vălișoara – pe drumuri asfaltate. Are 62 de case cu un număr de 129 de camere. 8 case au instalații de apă potabilă. Populația satului este compusă din 106 locuitori. În sat nu există baze industriale, iar ocupațiile locuitorilor converg spre creșterea animalelor și minerit.

Satul Săliște

Satul Săliște. Este amplasat în partea centrală a comunei, pe DC 21. Are 147 de case cu 323 camere de locuit. 33 de case au instalații de apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 340. Relieful localității este specific zonei de podiș, cu pante relativ mici față de celelalte sate ale comunei. Principalele ocupații ale locuitorilor sunt creșterea animalelor și cultivarea pământului. Parțial unii localnici mai lucrează în unități economice învecinate.

Satul Trestia

Satul Trestia. Este amplasat în partea estică a comunei, pe DC 22, care asigură legătura rutieră cu localitatea Săliște. Are 142 de case cu 332 de camere. 41 de case au instalații de apă potabilă. Numărul locuitorilor este de 371.
Pe teritoriul localității există izvoare de ape minerale.
Relieful localității este accidentat, specific zonei de munte.

Satul nu are zone industriale și de aceea localnicii au ca ocupații cultivarea pământului și creșterea animalelor.
În această zonă, în hotarul satului, au fost descoperite urme arheologice de epoca romană.
Mina de aur de la Trestia a fost exploatată din epoca romană până în perioada medievală.
Chiar dacă era o așezare marginață, de la periferia Comitatului, Trestia a fost un important centru minier al acelor vremuri, cu târg săptămânal și cu curte nemeșască – cea a grofului Gyulai, care a slujit ca general în armata Împaratului Leopold al Austriei, în razboaiele contra turcilor. Revenit de pe front a deschis o mina în acest sat, mina de sub Muntele Malus, botezând-o cu numele împaratului – „Leopoldi”.
Se spune că groful Gyulai a promis că dacă găsește aur în mina de la Trestia ridică o biserică pentru ortodocși.
În sat se află o biserică ortodoxă cu Hramul „Buna Vestire” construită în 1674. Aici este consemnată existența celui mai vechi sediu al Protopopiatului Zarand (probabil spre începutul sec XVII).